Am început școala în Focșani, unde am și terminat-o în etapa Bac. Apoi am zburat la propriu până spre rădăcini, în Siria, fără să știu că îmi căutam o bucată din mine. Doar am plecat, pe jumătate sau mai mult incoștientă, să o aflu, scot, găsesc pe Al-Haddada din Ralucă.
Cât sunt Al-Haddadă și câtă Ralucă?
Încă nu știu…
Am început școala în Focșani, unde am și terminat-o în etapa Bac. Apoi am zburat la propriu până spre rădăcini, în Siria, fără să știu că îmi căutam o bucată din mine. Doar am plecat, pe jumătate sau mai mult incoștientă, să o aflu, scot, găsesc pe Al-Haddada din Ralucă.
Cât sunt Al-Haddadă și câtă Ralucă?
Încă nu știu…
– Cum se mai zice la rușinizare? Că nu pot să zic așa pe post. – Inventezi cuvinte. Da, inventez deseori cuvinte. Citesc o știre despre niște adolescenți reținuți după ce s-au bătut în liceu, 17 și 19 ani. Scrie acolo că au fost reținuți și eu mă întreb ce efect îmbunătățitor va avea
O hartă pe care se aprindeau trasee strălucitoare – caravane de cuvinte.
O descopeream pe Al-Haddada din Ralucă.
I am definitely a bazaar soul. Iar în Siria, până și umbra are miros: de apă proaspătă.
Simțeam și spuneam că respir în arabă. Mi-a schimbat locul pe planetă, gândirea, mâncarea, corpul, perspectivele. Toată viața.
Povestea, rămasă în folclorul familiei, a fost pentru mine una din primele lecții despre diferențele culturale.
Eu cred ca iubirea începe cu mirare, doar e ca magia. Oricum, ceva trebuie să te intrige sau chiar să te sperie.
La Jad am ajuns când deja se lumina, am mâncat ouă, lebneh cu lipie, castraveți si ceai negru. Mic dejun tipic, de casă. Gust divin.
Noua mea viață a început cu mirosul de Damasc cald de septembrie, când am ieșit din aeroport și m-am urcat în cea mai ramolită și distrusă mașină din toată parcarea, un pick-up Datsun, alb, lovit și peticit cu chit maro de zeci de ori, cu două locuri pentru noi trei, eu, Bashar și unchiul Jad, nu tocmai un silfid.
– Cum se mai zice la rușinizare? Că nu pot să zic așa pe post. – Inventezi cuvinte. Da, inventez deseori cuvinte. Citesc o știre despre niște adolescenți reținuți după ce s-au bătut în liceu, 17 și 19 ani. Scrie acolo că au fost reținuți și eu mă întreb ce efect îmbunătățitor va avea
O hartă pe care se aprindeau trasee strălucitoare – caravane de cuvinte.
O descopeream pe Al-Haddada din Ralucă.
I am definitely a bazaar soul. Iar în Siria, până și umbra are miros: de apă proaspătă.
Simțeam și spuneam că respir în arabă. Mi-a schimbat locul pe planetă, gândirea, mâncarea, corpul, perspectivele. Toată viața.
Povestea, rămasă în folclorul familiei, a fost pentru mine una din primele lecții despre diferențele culturale.
Eu cred ca iubirea începe cu mirare, doar e ca magia. Oricum, ceva trebuie să te intrige sau chiar să te sperie.
La Jad am ajuns când deja se lumina, am mâncat ouă, lebneh cu lipie, castraveți si ceai negru. Mic dejun tipic, de casă. Gust divin.
Noua mea viață a început cu mirosul de Damasc cald de septembrie, când am ieșit din aeroport și m-am urcat în cea mai ramolită și distrusă mașină din toată parcarea, un pick-up Datsun, alb, lovit și peticit cu chit maro de zeci de ori, cu două locuri pentru noi trei, eu, Bashar și unchiul Jad, nu tocmai un silfid.